Exercitii pentru deglutitie. TERAPIA PENTRU RECUPERARE DUPA ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL

Disfagie sau dificultate la inghitire

Shop Terapia tulburărilor de limbaj La început, copilul învaţă pronunţarea sunetelor prin imitaţie şi prin joc, apoi realizează cuvintele, propoziţiile şi frazele. În acest proces de însuşire a limbajului oral, aproape toţi copiii mici prezintă probleme de tip dislalic.

Unele trec neobservate, dar altele, netratate la timp pot crea complexe, pot împiedica învăţarea şcolară şi pot constitui o piedică în procesul dezvoltării personale. Logopedia a apărut ca necesitate de a sintetiza cunostiintele despre limbaj şi de a elabora procedee specifice pentru stimularea şi corectarea vorbirii.

TERAPIA PENTRU RECUPERARE DUPA ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL

Această ramură ştiinţifică aflată între psihologie şi pedagogie îşi are sursele încă din antichitate, asta pentru că din toate timpurile au existat oameni care să se confrunte cu dificultăţile de vorbire. Cele mai întâlnite tulburări de limbaj la copiii de vârstă preşcolară şi şcolară sunt: Tulburările de pronunţie: este afectată pronunţia unuia sau a mai multe sunete: dislaliile, rinonaliile, dizartria Tulburările de ritm şi fluență : exercitii pentru deglutitie, tahilalia: vorbirea accelerată, bradilalia: vorbirea foarte lentă Tulburări ale limbajului scris-citit: dislexo-disgrafia Dislaliile reprezintă cele mai frecvente tulburări de limbaj întâlnite la copiii de grădiniţă.

Dislalia constă în deformarea, substituirea, omiterea, înlocuirea sau inversarea anumitor sunete în vorbirea spontană cât şi în cea reprodusă. Sunetele cele mai frecvent afectate sunt consoanele, în special cele care apar mai târziu în vorbirea copilului R, S, S, L,J, Z. De multe ori, când copilul nu poate emite exercitii pentru deglutitie dintre sunetele unei perechi, îl înlocuieşte cu celălalt. De exemplu, atunci când copilul nu poate emite sunetul "R" va spune în loc de "rată" "lată".

Swallowing disorders may be the first sign of a tumor pathology in the upper aerodigestive pathways.

Cauzele acestor tulburări pot fi determinate de malformaţii ale organelor care participa la actul vorbirii buze, limba, maxilare, boltă palatină, dinţimodelul verbal greşit al părintelui, educatoarei, pe care copilul şi-l însuşeşte prin imitaţie.

Încă de bebeluş şi se continuă în copilăria mică, părinţii, bunicii se adresează folosind multe diminutive şi astfel se ajunge în situaţia în care copilul pronunţă defectuos pentru a se alinta. Ori cât de drăguţ şi haios, poate părea, nu este bine să încurajaţi acest comportament verbal.

După această vârstă copilul are "instrumentele" necesare pentru a vorbi corect şi, dacă nu se întâmplă aşa, este cazul să vă adresaţi unui exercitii pentru deglutitie. Terapia tulburărilor de limbaj cuprinde activităţi care impun o dezvoltare armonioasă a mai multor planuri: Exerciţii generale imitarea mersului, mişcări ale braţelor şi gâtului şi rotirea acestora, imitarea aplaudatului, exerciţii pentru întărirea musculaturii toracice şi abdominale, etc.

Cea mai ciudată boală: Disfagia. De ce îți stă mâncarea în gât?

În funcţie de diagnostic, se pot efectua exerciţi de gimnastică cu diferte părţi ale corpului. Aceste exerciţii se fac numai în faza iniţială, înainte de articularea sunetelor, iar apoi se vor folosi numai acele exerciţii care sunt necesare impostarii sunetului.

Educarea respiraţiei. În general, tulburările de limbaj se însoţesc de labilitatea ritmului respirator, cât şi de deficienţe ale tipului de respiraţie.

Exerciţii de respiraţie se vor centra pe două coordonate: Dezvoltarea respiraţiei nonverbale prin exerciţii pentru expiratie: suflă nasul, stinge lumânarea, umflă balonul, etc, exerciţii pentru inspiraţie: miroase florile, câinele la vânătoare, inspiraţie diferenţială Dezvoltarea respiraţiei de tip verbal: exerciţii de pronunţie a vocalelor, prelungrară, exerciţii de pronunţie într-o expirație, a unei consoane, exerciţii ritmice de respiraţie însoţite de mişcare şi cântec de ex: în timp ce merge copilul numără sau cânta Exerciţii de respiraţie cer un spaţiu aerisit şi se efectuează în faţă oglinzii, la început împreună cu logopedul şi apoi tot mai mult independent.

Aceste exerciţii sunt eficiente la începutul orelor de terapie, dar şi în momentele când intervine oboseala. Dezvoltarea auzului fonematic Auzul fonematic este o particularitate a auzului uman prin care sunetele vorbirii sunt percepute că elemente semantice sau foneme.

Tulburarea auzului fonematic se referă la lipsa de maturizare a acestei particularităţi şi la lipsa de exersare a laturii expresive a limbajului verbal. Aceste exerciţii se vor face împreună cu exerciţiile de articulare a sunetului.

Unele dintre aceste exerciţii se pot realiza, cu uşurinţă, împreună cu părinţii. Este util ca acest lucru să se realizeze cât mai des, iar copilului să i se explice care este rolul lor.

Este importantă implicarea şi motivarea copilului în vederea corectării. Dacă se realizează colaborarea între părinţii şi logoped, respectiv educatoare, cu succes, progresele vor fi sesizate mai curând, şi ele vor fi prilej de bucurie pentru copil. Corectarea tulburărilor de limbaj presupune un număr variabil de şedinţe, în funcţie de dificultăţile pe care le întâmpină copilul, dar şi de felul în care el evoluează pe parcurs. Fiecare copil are un ritm al sau şi de aceea nu se pot obţine rezultate imediate.